Cântec pentru maica

Nimeni pe lume nu-i ca tine, maică,

Așa puțină și-așa sfântă ca un Crist.

Așa de dârză în fața sorții stai, că

Ne minunăm cum ți-ai cărat destinul trist.

E zis că Domnul dă cui poa' să-ndure,

Dar ție parcă ți-a dat numai rele,

Te-au cocoșat poverile prea dure

Și ai trecut, strângând din dinți,prin ele.

Mă mir, ce mică ești și-mpuținată,

De parcă morții tăi te-au rupt fâșii

Și fiecare a plecat cu o bucată,

Din trupul tău, zămislitor de fii.

Mă- ntreb, ( feri-v-ar de-asta Domnul! )

Ce crunt, ce-adânc, ce groaznic te-a durut,

Să îți ia Moartea prea devreme omul,

După ce-ți luase, tinerel, primul născut.

Ai, mărunțico, acum numai doi fii,

Dar ți se umple curtea de nepoți,

Știi doar tălică, ce mândră poți să fii,

Când ne- ntâlnești de sărbători pe toți.

Ești bolnăvioară și te-aș duce peste tot,

La doctori mari, să-ți  caut sănătate,

Numai că-mi spui că, să găsesc, nu pot,

Un optim leac pentru singurătate.

Noi suntem leacul, de care-ai vrea s-ai parte,

Cu noi prin preajmă-ți este cel  mai bine,

Dar puii tăi- ș-urmează destine-n altă parte,

Revin înflămânziți de dor, mai rar, la tine.

................................................................

Să nu-mi treci, Doamne, și mama-n neființă,

Mai lasă-mi mâna și obrajii de părinte,

Scluptați de lacrimi și de suferință,

Să-i mai sărut smerit, că-s moaște sfinte!