Cocălae

   „Pă Cocălae, p-al lu’ Pacioaflă, deh, îl poci în prima zi dă Rusalii. Îi luă o mână și-un picior; pă partea stângă.  Babele ziceau că îl luă din Căluș, da’ nu era așa. Că pă el îl lovi damblaua noaptea, pă la unu-două, când să-ncaieră dracii pă cer și umblă vrăjitoarele cu curu’ gol pă baltă, ca să facă vrăji cu Ucigă-l Toaca. Ete, să-mi sară doi ochi p-o gaură, dă te-oi minți! Păi, nu-mi spusă mie Marghioala lu’ Bălmaje, care văzu tot, cu ochii ei? Cu stângu’ , că dreptu’-i e dă sticlă. Și să jură Marghioala în fața mea, că nu mă minte, să jură pă mă-sa, care e moartă dă trei ani, așa că eu o cred. Zâcea Marghioala că o apucase pântecăraia, dă la niște ciorbă dă ștevie, prinsă cu niște ouă mai vechi. Și cum o prididise, cu tăieturi la lingurică  și cu forfotă prin mațe, că, deh, așa e, când trece prin tine, se repezi ca mânată de streche spre fundu’ grădinii. Tu știi, că ea șade la marginea satului și de la ea să vede toată șoseaua, până încolo,departe, spre pădure? Eh, cum să așeză ea pă vine și să țânea d-un cotolean dă porumb, numai ce-l auzi pă Cocălae cântând. Îl cunoscu din prima, că trăise cu el pănă să-l ia pă Bălmaje. Îl cunoscu, ce mai… Auzi, că cânta (sic!): Oooof, mândra meaaaaa, dă la deaaal și pân la vaaaale, te caut și nu te găseeeeesc, că ț-am luat rochie nouăăăăăă, oooooof!... Asta, Marghioala, auzi că să opriră dintr-odată cocoșii dân cântat și parcă trecu așa o vântoasă rece prin fundu’  grădinilor, către marginea satului. Și cum să uita ea către Cocălae, numai ce văzu niște luminițe ciudate, că se adunau din mai multe direcții către om. Dup-aia începură să-i dea ocol ca un vârtej și să făcură în niște pisici roșii, de foc, care i se împleteau printre picioare, până îl doborâră la pământ. Cocălae urla ca dân gură dă șarpe, dar după ce-l mai căzniră o țâră, ielele-i luară o parte din putirință și fugiră cu jumătate din mințile lu’ Cocălae la ele.  Marghioala, mai șezu ca un ceas pă vine, pănă să goli dă tot. Dă frică, săraca… Așa, fată-lică, auzi? așa făcură. Lumea îl întreabă dăgeaba pă Cocălae ce i să întâmplă, că el nu poate să spuie, că e legat de iele, că dacă spune ceva, vin ălea îndărăt și-l ia cu totu’. Așa să știți dă la mine! Hai, bună seara!”