verde crud

                   

Verde crud

Verde crud, de frunză primă,

Cu irizații albastre,

Vinovați suntem de crimă

‒ Moartea tinereții noastre ‒

N-am știut destul a cere,

De  la Sfânt,un bob zăbavă,

Am vândut timp pe plăcere

Și zâmbete pe otravă.

Am făcut praf anii noștri…

(Greu necaz!... Crud adevăr!...)

Și-apoi ne mirăm, ca proștii,

Că de ce-am albit la păr.

Toți trudim, să-ntindem ața,

Fără sens, fără decență,

Și apoi plătim cu viața

Taxa pentru transcendență.

Verde crud, de viață-amară,

De clipe strivite-n piept,

Mai avem timp de-o țigară,

Sau plecăm pe drumul drept?...